Arheologii au descoperit în America centrală vestigiile unui câmp de manioc, prima probă formală a culturii şi consumului acestei rădăcini de către mayaşi.

În ruinele unui vechi sat maya din Salvador, arheologii americani au descoperit un vechi câmp de manioc a cărei organizare a fost remarcabil de bine conservată sub trei metri de cenuşă vulcanică. Chiar dacă specialiştii presupuneau că, pentru a hrăni o populaţie atât de importantă, mayaşii cunoşteau şi consumau rădăcina de manioc, aliment de bază a numeroase populaţii de azi din America, nu fusese niciodată găsită proba.

Foto de Rémi Tournebize, sursă Wikipedia.

Dar în iunie 2006, o echipă de la University of Colorado at Boulder, SUA, Payson Sheets, a combinat ravarele şi forarea pentru a sonda solul sitului de la Joya de Ceren. Arheologii au pus astfel în evidenţă resturile unei plantaţii, cu poziţiile şi găurile unde erau plantate tijele. Cenuşa a acoperit spaţiile lăsate de plantele în descompunere. Cercetătorii au putut realiza mulaje şi au descoperit că era vorba de planta numită manioc, plantată în aşa fel încât frunzele puteau să fie în aer liber şi mai multe rădăcini să se dezvolte sub pământ. Acest câmp de manioc vechi de 1400 de ani tocmai fusese replantat atunci când vulcanul a intrat în erupţie.

Joya de Ceren este considerat ca un Pompei al Americii latine: către anul 600 e.n., erupţia vulcanului Lomo Caldera l-a acoperit cu un strat gros de cenuşă. Sub acesta, satul a fost protejat şi, de la descoperirea sa în 1978, au fost scoase la lumina zilei zeci de clădiri, cât şi rezerve de grâne, ţesături şi acoperişuri din paie, însă niciun rest uman. Un cutremur de pământ care a precedat erupţiei a dat alerta şi a lăsat timp sătenilor de a fugi, abandonând totul în urma lor.