Titulus Crucis este o relicvă expusă din 1492 în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalem de la Roma. Ea constă dintr-o piesă mică din lemn (păstrată într-o raclă de argint) care, în conformitate cu credinţa catolică, ar fi o bucată din semnul plasat deasupra capului lui Iisus atunci când a fost răstignit.

Potrivit tradiţiei Bisericii, Sfânta Cruce, trei cuie care au servit la crucificarea lui Iisus şi titulus au fost descoperite de Sfânta Elena în Ierusalem în anul 325. Ea ar fi adus aceste obiecte sfinte în palatul său din Roma.
Mai târziu, mama împăratului Constantin le-a dăruit Bisericii. În jurul unei încăperi din acest palat, transformat de Elena în capelă, a fost construită o biserică care a devenit apoi Bazilica Sfânta Cruce din Ierusalem.
Conform aceleiaşi tradiţii, titulus cu jumătate din inscripţia originală (care au fost plasată într-o incintă de protecţie din plumb în jurul anului 1145 şi uitate) şi sigilul Papei Lucius al II – lea au fost găsite în timpul lucrărilor de renovare efectuate în bazilică. Aceasta a fost declarată autentică la 29 iulie 1496 de bula Admirabile Sacramentum a Papei Alexandru al IV – lea.
La 25 aprilie 1955 istoricul Bisericii Maria – Luisa Rigato a putut să fotografieze semnul şi să-l cântărească. Este din nuc, cântăreşte 687 de grame, are o lungime de 25 centimetri, o lăţime de 14 centimetri şi o grosime de 2,6 centimetri. Lemnul este atacat de viermi, insecte şi ciuperci.
În 1998, istoricul Michael Hesemann a examinat obiectul şi a datat tipul de scriitură folosit în inscripţia din sec. I. El a prezentat rezultatele cercetărilor sale Papei Ioan Paul al II – lea în timpul unei audienţe private.
Şapte paleografi de la trei universităţi israeliene, Maria – Luisa Rigato de la Universitatea Pontificală Gregoriană şi papirologul protestant Carten Peter Thiede au contestat însă autenticitatea piesei şi au considerat această datare. Alţi cercetători au considerat că metoda de testare folosită de către Hesemann nu este convingătoare. De altfel, analizele cu carbon 14 au determinat că scriitura, cu o anume probabilitate, ar aparţine secolului XI.
Pe bucată, se pot distinge trei linii de scriitură. Prima linie este compusă din şase litere ebraice care nu sunt decât parţial conservate. Liniile următoare, scrise în greacă şi latină sunt însă păstrate mai bine. Cuvintele care se pot citi de la dreapta la stânga sunt următoarele:
NAZAPENY Σ B
US NAZARENUS RE
Plecând de la prima linie, Maria – Luisa Rigato a reconstituit expresia arameană „Jeschu nazara m m”, adică „Iisus Nazara regele vostru”. Ea ţine loc drept copie fidelă a titulus – ului original. Acesta din urmă a fost, de fapt, scris de un scrib evreu la ordinul prefectului roman Pontius Pilat şi constituie astfel prima mărturie scrisă despre Iisus.