Sunt personaje angoasante şi stranii care au venit de mai multe ori pentru a vizita anumiţi martori ai observaţiilor OZN. Ca un avertisment! “Ei” nu se deplasează pentru fapte minore ci pentru cazuri care au o extremă importanţă pentru ei.

La 26 martie 1880, la Galisteo Junction, la sud de Santa-Fe, New Mexico, patru oameni au văzut un OZN deasupra satului lor. Un obiect a căzut, un fel de vas acoperit de hieroglife de neînţeles. Obiectul a fost luat de martori şi dus în singurul magazin din sat, unde a stat două zile, până s-a prezentat un bărbat care îşi zicea “colecţionar” pentru a-l cumpăra. Se spune că le-a oferit o sumă astronomică…

În 1897, în Texas, un “om în negru” s-a interesat de o bucată de metal găsită de martorii trecerii unui OZN după ce acesta a lăsat-o să cadă.

În SUA, la 21 iulie 1947, domnul Dohl, la bordul unei patrule din portul Tacoma, în largul insulei Maury, a văzut şase OZN-uri, din care unul a lăsat să cadă materie. Mai târziu, el a primit vizita unui “om în negru”, care a descris incidentul, la fel de clar ca şi cum ar fi stat alături de martor în timpul observaţiei! Misteriosul personaj i-a intimidat şi i-a cerut să păstrez tăcerea.

“Oamenii în negru”, mesagerii enigmatici ai altor civilizaţii, apar însă şi când cineva, un om de ştiinţă de obicei, depune prea mult zel privind OZN-urile. Ca şi cum nu ar trebui să ştim despre ce se întâmplă.

Chiar: ce se întâmplă? De ce atâta mister? Dacă “ei” au intenţii paşnice, atunci nu vedem niciun motiv serios sî nu ni se arate oficial. Chestia cu faptul că “nu suntem încă pregătiţi” ni se pare pur şi simplu puerilă, chiar ridicolă. Secretul constă din alt motiv, mai grav?

Marian Deaconu