În 1795, Ludovic al XVII-lea avea cinci ani şi trăia închis în puşcăria Temple. Era un copil slăbit şi bolnav, firav, care a murit 8 luni mai târziu de tuberculoză.

Acest copil a trăit un adevărat infern timp de peste 6 luni. A fost ţinut în penumbră, nu vedea niciodată pe nimeni şi nu şi-a părăsit patul invadat de insecte.

Ludovic XVII, rege al Franţei şi al Navarrei. Pictură de Alexander Kucharsky. Palatul Versailles.

În 1794, Barcas i-a oferit copilului condiţii de detenţie decente. Dar un medic a constata că acest gest, lăudabil de altfel, a venit mult prea târziu. Copilul era atins de tuberculoză şi era prea slab pentru a lupta contra bolii necruţătoare.

De atunci, zvonurile au circulat, pretinzându-se că băiatul fusese înlocuit înaintea sechestrării. Însăşi medicii din epocă au fost convinşi că băiatul mort la Temple, nu era Ludovic al XVII lea.

Multe persoane au pretins că sunt Ludovic al XVII-lea… Cel mai celebru dintre pretendenţi este Naundorff, un ceasornicar berlinez, care a sosit la Paris în 1833. Acest om, condamnat, a fost totuşi recunoscut de mai mulţi vechi servitori ai familiei regale.

A fost expulzat din Franţa şi a murit în Olanda. El a fost inventatorul unui exploziv pe care armata olandeză l-a utilizat până în 1918.

În aprilie 2000, la iniţiativa istoricului Philippe Delorme, doi profesori de genetică umană au confirmat că băiatul de la Temple era chiar tânărul Ludovic al XVII-lea. Inima acestuia, conservată într-o urnă de cristal la Memorial de France de la Saint Denise, a confirmat legătura familială.

Compararea între ADN-ul inimii şi codul genetic al Mariei Antoinette, stabilit cert plecându-se de la părul reginei, a revelat că băiatul mort la Temple avea aproximativ 10 ani şi era fiul său.