Cercetătorii au ajuns la concluzia că unii dinozauri din Cretacic, care au trăit acum 145 de milioane de ani – 65 milioane de ani, au avut “sânge cald” şi nu “sânge rece”. Pentru a demonstra asta, specialiştii au utilizat un “termometru” natural: compoziţia izotopică de oxigen conţinută în resturile de dinozauri aparţinând unui număr de patru grupe. Aceste experienţe şi cercetări ştiinţifice au fost publicate în revista Earth and Planetary Science Letters din 15 iunie 2006.

 Dinozaurii au dominat în mod esenţial ecosistemul terestru între 230 şi 65 de milioane de ani (Mezozoic). Ei au fost văzuţi tradiţional ca reptile uriaşe cu “sânge rece” sau ectoterme, adică a căror căldură corporală provenea din mediul exterior. Dinozaurii au beneficiat astfel de o climă presupus caldă şi omogenă care domnea pe o bună parte din continente. Dar chestiunea metabolismului acestor teribile reptile divizează încă mediul ştiinţific.

De exemplu, resturile anumitor dinozauri au fost găsite în apropiere de polii din epocă (Australia, Antarctica, Alaska şi Siberia), în zăcăminte lipsite de resturi de animale cu “sânge rece” ca crocodilii, broaştele ţestoase, şerpii etc. Alte piste sugerează de asemenea că anumiţi dinozauri au fost, ca mamiferele sau păsările actuale, cu “sânge cald” sau endoterme, adică a căror căldură corporală este produsă prin metabolism.

Pentru a determina dacă anumiţi dinozauri au fost cu “sânge rece”, cercetătorii de la Laboratorul de Paleomagnetism au utilizat un “termometru” natural: compoziţia izotopică a oxigenului, măsurată în resturile de dinozauri aparţinând unui număr de patru grupe. Proporţia diferiţilor izotopi de oxigen depinde de temperatura animalului în timpul fabricării ţesuturilor. Astfel, un endoterm, care menţine o temperatură corporală constantă şi în general mai ridicată decât un ectoterm, va avea o compoziţie izotopică de oxigen diferită, chiar dacă cele două animale trăiesc în acelaşi loc şi beau aceeaşi apă.

Kryptops palaias, care a trăit în Cretacicul timpuriu în Niger, a fost reconstruit cu multă imaginaţie după resturile de fosile de Sereno and Brusatte, în 2008, desenat şi colorat digital. Autor Nobu Tamura, sursă Wikipedia.

Cercetătorii au aplicat această metodă resturilor de dinozauri care au trăit în Cretacic, acum 145 – 65 milioane de ani, aparţinând grupelor teropode, sauropode, ornitopode şi ceratopsiene.

Aceste resturi provin din zăcăminte din America de Nord, Europa, Africa şi Asia. Compoziţia de oxigen în izotopi 160 şi 180 a dinţilor de dinozauri a fost comparată cu cea a resturilor de animale ectoterme, cum ar fi crocodilii şi broaştele ţestoase, găsite în aceleaşi zăcăminte. Diferenţele constatate sunt identice cu cele pe care le putem observa astăzi între mamifere şi aceleaşi ectoterme. Altfel spus, aceşti dinozauri au avut “sânge cald”!

Cum dinozaurii studiaţi au aparţinut unor grupe diverse, şi resturile analizate provin de pe diferite continente, oamenii de ştiinţă au sugerat că endotermia era destul de răspândită la dinozaurii din Cretacic. În consecinţă, ei estimează că structurarea comunităţilor animale şi relaţiile trofice în Mezozoic trebuie să fi fost mult mai complexe decât s-a crezut până acum.

În fine, avându-se în vedere aceste rezultate, cercetătorii cred că este foarte probabil ca o răcire climatică să fi fost una dintre cauzele principale a dispariţiei dinozaurilor acum 65 de milioane de ani. Desigur, endotermia lor i-a făcut mult mai sensibili la fluctuaţiile climaterice decât reptilele ectoterme, care au supravieţuit.