La Mehrgarh, un sit din Neolitic situat lângă trecătoarea Bolan în câmpia Kacchi din Balochistan, Pakistan, pe malul vestic al văii Indusului, la un total de aproape 4000 de dinţi provenind din săpăturile la 225 de morminte, în 11 cazuri s-au observat perforaţii dentare pe viu la persoane adulte, probabil într-un scop terapeutic.

Prezenţa perforaţiilor unic pe dinţii posteriori (molari superiori şi inferiori) exclud intenţia estetică a practicii. Cercetarea perforaţiilor confirmă faptul că după intervenţii, suprafeţele dinţilor şi-au reluat funcţia lor masticatorie.

Dentiştii preistorici utilizau tehnici sofisticate, identice cu cele de fabricare a minusculelor perle din os, cochilii marine, găsite din abundenţă pe sit. Instrumentul principal era un străpungător din lemn prevăzut cu un mic punct din silex, probabil acţionat de un mâner. Artizanii de la Mehrgarh au excelat în aceste practici de perforaţie, arătându-se capabili de a produce perle de 1 mm în diametru care străpungea găuri de câteva zeci de mm.

Analizele la microscop electronic pun în evidenţă că după faza de trepanaţie, artizanii dentişti utilizau uneori mici lame din piatră ca bisturiuri de precizie.